13 februarie...de dimineata am simtit un gol in suflet si cu greu gasesc acum cuvinte ca sa pot exprima ce furtuni am in suflet; de durere, de suparare si cea mai mare furtuna e Dorul...dor nebun ce ma macina de dimineata pina seara in fiece zi de cind nu mai e...mi-am promis sa pling mai putin, sa-mi revin, sa fiu puternica ca sa pot merge inainte pentru ai mei , pentru cei mai scumpi ce au nevoie de mine la fel de mult cum am eu nevoie de ei...
Desi de mai mult de jumate de an am evitat sa stau in camera ei...o camera care ii simte inca mirosu,(pling curg lacrimi fara sa vreau, sa fi fost pe foie erau sa fie urme enorme de cerneala) stau in pat in maeu si pantaloni de casa in camera Ei, vreau sa-mi fie alaturi sa ne rasfatam...cu masti de fata cu ciocolata cu povestiri de peste zi cu risete in hohote, Doamne o vreau inapoi, vroiam sa merg la cimitir sau nu vroiam sau...nustiu ce ar fi mai bine pentru noi pentru sufletele noastre, nu m-am obisnuit cu ideea de-a nu-i aduce flori de ziua...cu ani in urma in ziua asta casa era plina de oameni dragi, de flori de cintece era plina de viata.
Azi e o zi speciala e ziua mamei mele as fi vrut sa o felicit sa-i duc trandafiri bordo,dar nu am facut-o...nu am unde...cimitirul nu e un loc unde as putea sa felicit cu zi de nastere, sper sa-mi vina in vis, vreau so cuprind sa o vad sa-i sarut miinile...Doamne avea nishte miini perfecte...mii dor de tine scumpa mea mamica...
(Lola simte ca mii greu..si nu se dezlipeste de mine ma urmareste peste tot)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu