M-am bucurat ca un copil care a primit o bombonica!stiam ca tre sa vina si tineam cu tot dinadisul sa fiu prima ! simt in ultimul timp o legatura pe care nu prea o pot explica, ma "trage" intracolo mie dor de locurile unde am copilarit , de parca as simti ca nu sa incheiat istoria mea pentru acele momente sau poate pe atunci imi parea ceva normal, si doar acum am sesizat cit de mult inseamna bunelu!dshi asa a vrut destinul ca sa nu am parte de bunica(a plecat mult prea devreme de linga noi), deshi pastrez ceva extraordinar de simbolic pentru mine, geanta in care avea ascunse rodii pentru mine, si din care in fiecare zi imi indulcea amintirile!s-a terminat acea perioada si o ramas doar bunelu cu poveshtile dinaintea somnului de amiaza,cu multe lectii de viata povestite intr-o maniera unica , de profesor de fizica si matematica si multa dorintza ca sa fie multi multi ani linga noi!
A fost prima escapada da-a bunelului la Capitala din momentul de cind am inceput sa traiesc aparte de parinti si de dadaceala lor, asa ca cu tot sufletul vroiam sa vina deja la mine pe ospetze, sa vada cit de gospodina sint si cit de bine m-am aranjat, si a venit si a vazut sa bucurat nespus, si mi-a promis ca o sa mai vina! si il astept cu mare drag, deshi daca stau mai bine sami amintesc nu-mi placea la culme ca nu ma lasa sa ma joc cu copii din mahala, tot timpul imi spunea:"Nu-s de nasul tau , tre sa cauti ceva pentru tine, is nishte mucoshi si rapanoshi si paduchioshi, mai bine ia si invata, si sa stii sa-ti cauti oameni de nasu' tau!" si atit de bine mi sau intiparit aceste cuvinte ca au devit ca un motto "Oameni - de nasu tau" si imi parea ca e rau si ca ufff,cu anii am inteles... am inteles tare multe.
A venit Bunelu - si o promis ca mai vine, deshi nu-i plac drumurile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu